Sub zodia prozei

13a-prezentari-virginia-popovic-opini-si-reflectii-ii-korice

13a-prezentari-virginia-popovic-opini-si-reflectii-ii-korice

VIRGINIA POPOVIĆ, Opinii și reflecții II

Studii asupra prozei românești din Voivodina

Editura ,,Libertatea” Panciova 2016,

 ISBN 978-86-7001-307-0

 

Astăzi, nu mai este valabilă afirmația că literaturii de expresie românească din Voivodina îi lipsește o critică obiectivă, justă și de valoare. Fără critică literară,   cărţile autorilor noștri nu ar avea vizibilitatea pe care o merită, ar fi lipsite de poziționarea în context literar românesc mai larg și, de ce să nu, în circuitul universal. Virginia Popović, urmărind direcțiile în care evoluează literatura noastră,  s-a impus prin scrieri pertinente, prin aprecieri profesioniste. Este autoarea unui număr însemnat de texte critice, publicate în revistele de specialitate de la noi din țară, dar și în cele străine. Virginia Popović a scris și câteva cărți valoaroase, având ca subiect literatura de limbă română din Voivodina, între care Literatura de limbă română din Serbia și antropologia culturală (împreună cu Carmen Dărăbuș; Cluj-Napoca, Editura Risoprint, 2012) și Opinii și reflecții – un studiu despre poezia românească din Voivodina, carte premiată cu Premiul ,,Cartea anului editorial 2013” a Editurii ,,Libertatea”. Carta de față, care tocmai a ieșit de la tipar, este o continuare a volumului premiat, cu accentul pe proză.

Studiul Opinii și reflecții II are două capitole, dintre care primul aduce aprecieri critice despre nuvelele, schițele, romanele, jurnalele de călătorie și volumele de memorialistică ale autorilor noștri, iar al doilea cuprinde fragmente din operele supuse analizei.

Cercetând un vast material informativ, Virginia Popović ajunge la concluzia că românii din Voivodina au avut literatură și înainte de anul 1918, aceasta fiind subiectul primului subcapitol. Autoarea oferă informații despre dezvoltarea literaturii și publicisticii în perioada dinaintea anului 1918, în care Banatul sârbesc a aparținut Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor și Slovenilor. Până atunci, viața culturală și religioasă din Banatul sârbesc a fost strâng legată de cea din Banatul istoric și s-a desfășurat cu sprijinul centrelor culturale din Transilvania și Regat. ,,Pionerii” activității literare a românilor din Banatul sârbesc se consideră George și Alexandru Țânțariu, însă opera lor a fost neglijată de presa și critica vremii (sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-ea).

În contextul promovării și valorificării literaturii scriitorilor români din Voivodina, Virginia Popović scrie despre săptămânalul ,,Libertatea” și revista ,,Lumina” – două publicații cu tradiție, care dintotdeauna au pus în lumină fenomenul nostru cultural.

Primii scriitori despre care scrie Virginia Popović sunt doi dintre autorii care se înscriu pe linia tradiționalistă. Ion Bălan este unul dintre primii scriitori ai generației cincizeciste, care, neîndoielnic, a marcat perioada în care a creat prin ,,materialul de construcție al operelor sale”, compus din ,,antinomie sat-oraș, pădure-pășune, adevăr-probabilitate, lumea interioară-lumea exterioară”. Satul constituie ,,focarul” operei lui Ion Bălan și, potrivit Virginiei Popović, codrul bănățean devine, la Bălan, un ,,loc edenic”. Despre Ion Marcoviceanu, autoarea scrie că este un scriitor ,,cu viziune critică, satirică asupra realității”. Exegeta se oprește, în continuare, asupra volumului Balastologie de Pavel Gătăianțu, ce înglobează temele predilecte ale autorului care a marcat postmodernismul în literatura de expresie românească din Voivodina. Este vorba de globalizarea în literatura română, performance-artul de la sfârșitul secolului trecut și minoritățile din Europa de Sud-Est în procesul de tranziție.

În ceea ce privește romanul românesc din Voivodina, Virginia Popović identifică cinci  momente care i-au marcat evoluția. Potrivit criticilor literari, până în anii 50 ai secolului trecut nu s-a publicat niciun roman, iar primele fragmente publicate în revista ,,Lumina” sunt din romanele O zi însemnată, Fata cu ochii mirați și Ulmii de la răspântie de Miu Mărgineanu, autor care introduce în cărți elemente biografice și ale cărui personaje ,,luptă pentru afirmarea originalității românești în fostul regat iugoslav”. Urmează Mihai Avramescu, autor care se înscrie în filonul tradiționalist, dar care introduce în romanele Tinerețe frântă (1953) și Mesajul (1971) elemente de psihanaliză.

Al doilea moment în constituie apariția romanelor neotradiționaliste ale lui Florin Ursulescu (Peisajul cu nuci – 1988 și Sfrârșit de vară – 1999, cărți în care este descrisă lumea rurală după colectivizarea agriculturii) și Miodrag Miloș (Încercarea de a zbura – 1988, Calea scorpionilor – 1989 și Vânt de răsărit – 1996, romane în care este descrisă situația politică și socială după război).

Au urmat, ca al treilea moment, tentativele de modernizare a romanului românesc din Voivodina,  direcție inițiată de Costa Toader (Săptămâna – 1976), Slavco Almăjan (Noaptea de hârtie – 1971) și Teodor Munteanu (Marele secret – 1986)

Al patrulea moment, în opinia Virginiei Popović, îl constituie romanele centrate pe viața de familie și pe statutul femeii. Scriitoarele care s-au orientat spre această tematică și asupra cărora se oprește autoarea sunt Eugenia Bălteanu (Mona – 2005, Tangoul – 2008, Trei anotimpuri – 2009, Speranța – 2011 și Scrisori din Pasadena – 2014) și Mărioara Stojanović, care s-a impus cu trilogia bănățeană, compusă din romanele Veronica – 2008 Vorbește-mi despre mama – 2012 și Fereastra de sub nori – 2014.

La final, Virginia Popović se oprește asupra romanului Jurnalul soldatului rănit (2014), al tinerei debutante Alexandra Goica – o carte centrată pe războiul propriu-zis, dar și pe conflictul lăuntric.

Interculturalitatea și multiculturalitatea în romanele lui Radu Flora, Misterele romanului modern ale lui Slavco Almăjan, Problema existențială în romanele Eugeniei Bălteanu, Literatura rememorării vârstei copilăriei, Jurnalul de călătorie în Voivodina, Amintiri din călătorii și călătorii din amintiri la Costa Roșu – sunt alte subiecte care o preocupă pe Virginia Popović și care alcătuiesc subcapitolele  cărții Opinii și reflecții II.

Virginia Popović aduce în discuție și termenul de literatură feminină și contribuția romanelor prozatoarelor din Voivodina la consolidarea ,,canonului modernist”. Autoarea observă și că ne lipsește literatura de aventuri, cea polițistă și science fiction. Exegeta scrie și despre preferințele cititorilor de astăzi care se orientează spre romanul ușor, traduceri ale autorilor străini și conchide că atâta timp cât criticii literari nu renunță să emită concepții și judecăți de valoare un Almăjan, un Gătăianțu, un Baba sau un Cârdu se vor mai găsi pe cititorilor ,,care se tot chinuie să citească cărți grele”.

Opinii și reflecții II se înscrie în seria lucrărilor indispensabile pentru studierea literaturii noastre. De la Virginia Popović nu putem să nu ne așteptăm la continuarea anunțată a cercetărilor cu privire la teatru, eseu, publicistică și monografii – toate având menirea să ne angreneze în fascinanta lume a tipăriturilor de expresie  românească din Voivodina. ▲

MARINA ANCAIȚAN

Be the first to comment on "Sub zodia prozei"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*