Fiecare e nefericit în felul său

15a-eugenia-balteanu-drumul-imparatesc-korice

15a-eugenia-balteanu-drumul-imparatesc-korice

Eugenia Bălteanu,

Drum împărătesc,

Editura ,,Libertatea”,Panciova, 2016, 255 p.

ISBN: 978-86-7001-301-8

 

În ultimii ani, Eugenia Bălteanu a rămas pe târămul prozei şi a îmbogăţit literatura de limbă română din Voivodina cu romane care se intersectează în plan tematic, numitorul lor comun fiind dragostea şi viaţa de familie.

Așa îi sunt toate romanele: Mona (2005), care ne prezintă o împletitură de evenimente şi schimbări care survin în viaţa tinerei eroine după ce aceasta se îndrăgosteşte de prietenul ei cel mai bun; Tangoul (2008) ce redă povestea personajelor care caută iubirea adevărată şi sunt puse la mari încercări; Trei anotimpuri (2009) – a cărui temă principală  este viaţa în familie, se distinge prin personaje feminine de o profunzime psihologică uimitoare, puse în oglindă; Speranţa – în care personajul principal, după grave încercări, restabileaște ordinea, atât în viaţa ei, cât şi în viaţa celor apropiaţi.

Anul trecut, din călimara cu cerneală infinită a romanicierei au ieșit Scrisori din Pasadena – un roman construit pe mai multe planuri,  în care se împletesc drame amoroase, prietenia şi destinul familiei Lupu. Să recapitulăm: în toamna anului 1937  tânărul Lucreţiu Lupu pleacă din Torac la Petrovgrad, Zrenianinul de astăzi, pentru a învăţa o meserie. Dar, viaţa în ,,grandioasa cetate” pretindea o ofrandă, iar Lucreţiu o sacrificase pe Florina, o ţărancă pudică, fata care îl iubea şi îl aştepta, dorindu-şi să-i devină soţie.  La Petrovgrad, Lucreţiu începe să lucreze ca fotograf şi gustă repede din viaţa oraşului,  cu tot cu înalta clasă socială şi femei frumoase, între care şi Liza, fiica influentului bancher Conrad Mihali, cel care îi va deschide lui Lucreţiu calea spre viaţa sofisticată la Petrovgrad. După ce Conrad îi va interzice lui Lucreţiu să o mai vadă pe Liza, pe motiv că este ţăran, în tânărul din Torac se va trezi spiritul războinic şi se va răzbuna pe Cornad în cel mai cumplit mod. Pentru a scăpa de complexe,  alege calea care-l conduce, negreşti, spre autodistrugere:  intră în afaceri ilegale, iar în dragoste pe răboj are doar eşecuri. Regretul că a părăsit-o pe Florina îl macină. Urmărim îndeaproape, paralel, şi drama Florinei, pe care Valeriu, prietenul lui Lucreţiu  o va salva de la mariajul forţat, cei doi plecând în America, la Pasadena. Spre sfârşitul primei părţi, îl găsim pe Lucreţiu reîntors la Torac, unde parcurge toate stadiile disperării, chinuit de coşmaruri şi regretele pentru alegerile făcute, chiar dacă ar fi putut fi şi altfel. Cu partea a doua, romanul obţine caracterul unei cronici de familie. Acţiunea, plasată în zilele noastre, este concentrată pe viaţa lui Teo, nepotul lui Lucreţiu, un student care, ca şi bunicul său, este hipnotizat de viaţa la oraş.

Impresia lectorului, după ce va fi parcurs cele 245 de pagini, este că firul epic va începe să evolueze abia în cel de-al doilea volum şi că tot ce a citit este un prolog. Într-adevăr, epilogul vine în romanul Drumul împărătesc. Nu întâmplător romanul poartă   titlul Drumul împărătesc; acest toponim existând la Torac, satul în care se petrece partea mare a acţiunii ambelor romane. Pe Drumul împărătesc, cei doi eroi – Lucreţiu şi Teo – au plecat la oraş, cu visuri şi ambiţii mari. Dar, Drumul împărătesc este şi calea reîntoarcerii în sat – dovadă că viaţa are legităţile ei de aranja lucrurile.

Volumul al doilea al cronicii familiei Lupu îl surprinde pe Teodor la  Belgrad. Iubirea cu Stela îl schimbă. Teo, care până atunci a neglijat studiile, începe să din nou să își dea examenele. Cei doi se mută împreună, sunt fericiți și totul pare a fi perfect, până când nu intervine Elvira, care îl dorește pe Teo pentru ea și  se liniștește abia după ce își atinge obiectivul. Așadar, fericirea celor doi nu va fi de lungă durată. Prin forța împrejurărilor, Teodor va fi nevoit să se întoarcă la Torac, să aibă grijă de gospodărie. E momentul în care renunță la Stela și la iubirea lor. Alege datoria față de familie și casă și, involuntar, trăiește soarta bunicului său.

Destinele lui Teo şi Lucreţiu Lupu se întretaie într-un mod neverosimil.  Lucreţiu regretă alegerea făcută, fiind stăpânit, în momentul în care putea să aleagă dragostea Florinei, de dorinţa a se îmbogăţi. Peste ani, într-o situaţie similară va fi nepotul Teo. În el se poartă lupta dintre raţiune şi emoţii. Influenţat de tatăl Costa – un om calculat, Teo se va încadra în tiparele comportamentale impuse, deşi asta înseamnă să renunţe la marea lui iubire – Stela. Aşadar, destinul lui Lucreţiu, cât şi al lui Teo, va fi profund marcat de alegerile făcute, pentru care nu reuşesc să-şi găsească fericirea şi liniştea sufletească.

Fiecare e nefericit în felul său – așa se intitulează unul dintre capitolele romanului  Drumul împărătesc; dar ar putea să fie titlul cărții, pentru că este valabil pentru toate personajele din roman: Teo, pentru că a renunțat la Stela; Stela, pentru că s-a despărțit de Teo; Elvira, care, deși se căsătorește cu Teo și naște un copil, nu este iubită de soțul ei și duce o viață lipsită de emoții; Costa, pentru că ajunge infirm și nu  găsește un limbaj comun cu fiul său; Laura, mama lui Teo, pentru că e nevoită să le îndure pe toate și nu are voie să se întoarcă acasă, pentru că, așa cum îi spune mama,  nu se cuvine să își părăsească soțul. Dar, e nefericit și Lucrețiu, pentru că toată viața îl va mustra conștiința. Scrisorile pe care le primește din Pasadena îi sporesc durerea, dar sunt și un semn că a venit momentul adevărului, în care trebuie să stea de vorbă cu el însuși, e ,,precum o statuie zidită între oglinzi”.  Conștient că nu mai are mult de trăit, Lucrețiu îl îndeamnă pe Teo să  nu renunțe la viața pe care și-o dorește și totodată începe să-i dezvăluie nepotului său viața pe care a trăit-o. El va retrăi totul din momentul în care îl duce pe Teo în casa din Zrenianin. Unele pasaje, în care apar voci din neant, dintre care una este a  fiului lui Lucrețiu cu Florina, și care pătrund în conștiința lui Teo sunt momentele în care el e tormentat de faptul că trebuie să ispășească faptele bunicului său.

Teo își va găsi alinarea în fiul Cosmin pe care îl are împreună cu Elvira. Lucrețiu, zbătându-se între viață și moarte, va primi iertare de la Florina.

Scrisori din Pasadena şi Drum împărătesc au câteva trăsături distinctive: intensitatea cu care sunt descrise dramele interioare ale personajelor, tiparele comportamentale şi decupaje din viaţa satului, alegerile care influenţează viaţa individului.   Punctele forte ale ambelor romane sunt  povestea în sine, construită ca un puzzle, intensitatea cu care sunt exploatate cele intime emoţii şi gânduri ale personajelor principale. Autoarea nu experimentează foarte mult cu tehnicile narative. În romanul Scrisori din Pasadena, narațiunea decurge cronologic, pe alocuri cu flashbackuri, iar în Drumul împărătesc cronologia evenimentelor este respectată. Găsim, în ambele romane, personajele pozitive (Lucrețiu, Stela, Teodor) și negative (Elvira).

Eugenia Bălteanu mizează pe emoție, pe sentimente, pe povești de viață care pot fi ușor transpuse în realitate, care i se pot întâmpla oricărui dintre noi. Pe cât de realistă, pe atât de idealistă, romanciera  continuă să creadă, așa cum vedem din toate romenele ei, în dragoste, în faptul că binele întotdeauna învinge răul. De aceea, Drumul împărătătesc, dar și Scrisori din Pasadena, reprezinta bucuria reîntâlnirii cu scriitoarea Eugenia Bălteanu. ▲

 

MARINA ANCAIȚAN

 

 

Be the first to comment on "Fiecare e nefericit în felul său"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*